ORIZONTAL: 1) Oraş, aproape de care se află comuna Şiria unde, la 18 ianuarie 1848 vede lumina zilei marele nostru scriitor, supravieţuitorul unui veac, soarta căruia se împleteşte cu Eminescu şi Caragiale, a lui Maiorescu şi Iorga printr-o prietenie ideală ― Nuvela în care Slavici analizează patima banului. 2) Având convingerea că bogăţia este izvorul pierzaniei, scriitorul creează valoroasa nuvelă Moara cu… ― Criteriu de apreciere (pl.). 3) Chipeşul flăcău care se îndrăgosteşte de Marta în Gura satului ― A bate la maşina de scris. 4) Vasile Alecsandri ― Sunt în temă! ― Măcar, cel puţin. 5) Tată lui Tudorică în Gura satului ― Trică şi Persida, fără replică în faţa autorităţii mamei lor (Mara). 6) Inima lui Toda! ― Simbol al puterii pentru precupeaţa de la Radna ― Ianuarie (abr.). 7) Alt personaj feminin din Gura satului ― Naţl, Anca, Maria (Mara), Sanda (Scormon), Huţu, Clăiţă (Budulea Taichii) etc. 8) Maica… se intitulează capitolul al doilea al romanului Mara ― Petre Ispirescu. 9) Structură narativă care caracterizează opera lui Slavici în desfăşurarea relaţiilor sociale ― Distins foarte bine, cum e dialogul viu şi antrenant. 10) Animale de tracţiune ― Tudor Arghezi ― Călugăreţele din Mara. 11) Acesta (reg.) ― Persida pentru Mara. 12) Fel particular de a gândi al ţăranilor, pe care Slavici îl zugrăveşte ca un observator ascuţit şi moralist cu vocaţia de moralist.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar: NAIM, IGA, ONN.
Prof.
Nicolae Vicolov
solutia
Consultarea textului
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea
de Jos, județul Vrancea) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru
corespondent (din 1882) al Academiei Române. Provenind dintr-o familie de țărani ardeleni
remarcabila operă literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului
ardelean. Scriitorul, deși nu a fost un om de o vastă cultură, a fost
considerat de criticul George Călinescu, un instrument de observație
excelent al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în
studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție
de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei,
îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
A devenit scriitor îndrumat de Mihai Eminescu, iar
la îndemnul acestuia, debutează cu comedia Fata de birău în anul 1871.
Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără
romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar
memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o
importanță deosebită pentru istoria literaturii române. Redactor la Timpul în București și,
mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu a fost un jurnalist
controversat, iar în urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria,
cât și în România. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea
memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1921. Istoricul
Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că dacă la scriitori precum
Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui
Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”
Primele urme ale numelui Slavici în zona
Șiriei, apar în recensămintele din 1746 și 1747, când un Slavit Arzinte și un
Slavity Szav sunt înscriși drept iobagi cu statut de hospites (oaspeți),
iar după 1770 Slavicii erau nu mai puțin de șapte familii. Cu
certitudine se cunoaște că bunicul poetului, pe latura paternă, a fost Ilie
Slavici, născut în 1782 și decedat în 1829, iar din căsătoria acestuia cu
Maria, născută în 1783, au rezultat șapte copii, printre care și tatăl
poetului, Sava Slavici, născut în 1818. Sava rămâne orfan la o vârstă fragedă
și este înfiat de Mihai Fercu, „tata bătrân”, cum avea să apară în amintirile
de mai târziu ale scriitorului, care era un fruntaș în sat și fusese „cătană
împărătească” împotriva lui Napoleon Bonaparte. „Tata bătrân” avea cunoștiință
de carte, deoarece rostea la biserică, în timpul slujbei, Crezul și Tatăl
nostru, iar scriitorul și-l amintește păstrând cu sfințenie portul din
tinerețele sale: păr lung împletit în coadă și prins în pieptăn de baga,
pălărie înaltă cu borduri late, gheroc de postav măsliniu cu pulpane până la
genunchi, băț lung cu mânerul de argint și pantofi cu cataramă mare, adică
se îmbrăca conform cu moda începutului de secol de la oraș.
Sava Slavici a fost maistor cojocar, cu
cojocărie proprie, deși în registre, insista a fi trecut econom, adică
agricultor, deoarece deținea câteva iugăre de pământ, o vie și două paghini
de fâneață. Sava se căsătorește în 1842 cu Elena Borlea, care provenea
dintr-o familie veche și numeroasă întinsă în mai multe sate din zonă, iar din
căsătoria lor au rezultat cinci copii, dintre care au supraviețuit doar
scriitorul și sora sa mai mare, Maria, care avea să devină mama scriitorului Ioan
Russu-Șirianu. Din familia mamei,
crescuse Sigismund Borlea, ziarist, om politic, deputat în dieta Ungariei, care
va fi un exemplu în formarea ulterioară a lui Slavici. Deși, trei frați naturali au murit prematur,
copilărește într-o casă plină de copii, deoarece părinții săi, cu o stare
materială bună, mai creșteau șase orfani ai rudelor. Slavici a fost un copil,
deși cu un aspect firav, neastâmpărat, astfel spărgea ferestrele vecinilor,
țintea cu pietre cuiburile rândunelelor, ațâța câinii pe la garduri, păstrând
cicatrici adânci al mușcăturilor pe corp, încăleca fără șa caii altora de la
pășune, fiind uneori dus acasă accidentat în ultimul hal după ce era trântit la
pământ de aceștia. Asemeni lui Creangă fura din poamele vecinilor, deși nu
ducea lipsă de ele acasă, și îi plăcea să înoate unde era apa mai primejdioasă.
Dispărea, fără veste, asemeni lui Eminescu, zile întregi de acasă pe la rude
sau petrecea nopți întregi la foc, ascultând povestiri, cu băieții ieșiți cu
vitele la pășune. Cu toate acestea, tatăl său era incapabil să-l pedepsească,
deoarece îl iubea mult, fiind singurul său urmaș în linie bărbătească. În
schimb, mama sa, nu avea slăbiciune pentru el și-l ținea din scurt,
educându-l să fie om între oameni și să-i respecte pe ceilalți.
„Tata bătrân” își dorea ca Slavici să devină un
cărturar de frunte și îi citea seara povești, iar mai târziu l-a îndemnat
să citească Apostolul și cărți populare, precum Alexandria sau Isopia.
Copilul Slavici, fascinat fiind de poveștile, ținuta și trecutul bunicului, îi
asculta îndemnurile, mai ales că acesta îi era și tovarăș de joacă, cioplindu-i
cărucioare și îi făcea zmee și bice.
„Avusem o copilărie, care acum, la vârsta la care
mi-a fost dat să ajung, după dezamăgirile, prin care am trecut, și-n
împrejurările în care-mi petrec viața, mi se pare înspăimântător de fericită. Eram,
alăturea cu o soră mai mare, singurul băiat la părinți, oameni cu stare,
fruntași știuți de bine în lumea lor și legați fie prin înrudire, fie prin
prietenie, cum se zice, cu toată lumea. Ori și unde mă duceam, dedeam peste o
mătușă, colo peste o verișoară, iar în altă parte o fină ori peste o prietenă a
casei și eram întâmpinat cu dragoste și purtat oarecum în palme.”
Primele trei case primare le urmează la Șiria,
între 1854 și 1858, iar școala primară o termină la Arad, după ce repetă clasa
a patra. Învață limba maghiară jucându-se cu copiii și limba germană de la un
învățător catolic. Între 1860 și 1864 urmează primele cinci clase la liceul
maghiar, cu mari eforturi, întâmpinând dificultățile învățăturii într-o limbă
străină. În această perioadă, a
studiilor la Arad, devine membru al Societății de lectură a elevilor români,
coordonată de Mircea V. Stănescu și a fost martorul primirii sărbătorești a lui
Andrei Șaguna, despre care spunea mai târziu:
„Atunci și numai atunci l-am văzut pe omul care a avut cea mai
hotărâtoare înrâurire a vieții mele.” În
anul 1865 se transferă la liceul german al călugărilor minoriți din Timișoara,
unde începe să simtă dificultățile vieții, deoarece tatăl său sărăcise
încercând să facă negoț cu cai, care au fost nimiciți de o molimă, iar parte a
averi a fost dată zestre surorii sale, Maria. Astfel, pentru a urma clasele a
VI-a și a VII-a se angajează ca preceptor al fetițelor unui german, proprietar
de restaurant în Timișoara, care-i oferă casă și masă. În anul 1866 participă
la o serbare cu cântece și recitări, organizată de șirianul Georgiu
Crăciunescu, profesor de limba română, și recită poezia Răsunet a lui Andrei
Mureșanu. Rămas fără mijloace materiale se întoarce la Șiria și se înscrie,
elev particular, la liceul maghiar din Arad în anul școlar 1867 - 1868. Pentru
a se susține financiar, îl meditează pe băiatul grofiței Konigsegg, care
a rămas repetent în clasa a IV-a. Astfel ia contact cu viața aristocrației
transilvănene:
„Am trăit timp de un an în
mijlocul unor oameni care toate serile se-ntrebau cum au să-și petreacă ziua de
mâine. Ieșeam când călare, când în trăsură la plimbare, făceam din când în când
excursiuni mai lungi, jucam cărți ori la biliard, ieșeam - după sezon - la
vânătoare, luam parte la mese mari și la serate dansante.”
Trece cu bine examenul clasei a VIII-a, dar nu se
înscrie în timp la examenul de maturitate. Astfel, se înscrie pentru examen la Satu
Mare, cu ajutorul unui prieten de familie. De la Satu Mare se întoarce pe jos,
iar timp de șase săptămâni călătorește prin Baia Sprie, Dej, Gherla, Cluj, Turda,
Abrud. În anul 1869 se înscrie la
Facultatea de drept de la Pesta, împotriva voinței părinților, care au dorit să
se angajeze scrietor la vreun notar
pentru a fi aproape de ei. Aici, întâmpină greutăți de ordin financiar
nereușind să găsească un mod de a se întreține, astfel este nevoit să accepte
invitația deschisă a colegului său Gheorghe Șerb de a lua masa în casa tatălui
acestuia, care era magistrat, iar în casa acestuia a luat contact cu problemele
politicii naționale ale românilor. Studenția la Pesta este, însă, de scurtă
durată, perioada de patru luni a petrecut-o mai mult prin cafenele,
deoarece profesorii de la Universitate, de origine germană, care vorbeau prost
maghiara nu i-au inspirat încredere. După ce cade bolnav pe stradă și este
tratat, în urma intervenției unei spălătorese a spitalului, se întoarce acasă. Acasă, ascultă sfaturile mamei și se
angajează, peste vară, scrietor la notarul din Comlăuș. În această
perioadă experimentează o serie de povești din viața satului românesc care vor
fi mai târziu transpuse în proză:
„Școli așa-zise mari, la Cumlăuș
ce-i drept, nu erau, dar eu tot am învățat acolo neasemănat mai multe decât la
Universitatea din Pesta, căci trăiam în cea mai strânsă legătură cu lumea cea
mai adevărată și vedeam în fiecare zi lucruri care mă ajutau să cunosc oamenii
și împrejurările în adevărata lor ființă.”
Deși nu avea de gând să-și mai continue studiile,
în toamna anului 1869, cu ocazia recrutării în armata imperială, profită de
calitatea sa de student și de-o cerere pe care o făcuse înainte să plece din
Budapesta de a fi transferat la Universitatea din Viena și solicită, conform
prevederilor legale, să facă armata ca voluntar cu termen redus la Viena și se
înscrie la Facultatea de Drept. Aici, ajuns, îmbrăcat și întreținut pe cheltuiala
împăratului, urma cursurile la universitate în timpul dimineții și făcea
exerciții militare după-masă, iar deoarece cazarma se afla la opt kilometri
depărtare de universitate a fost transferat la o cazarmă aflată la a treia casă
de universitate, prin intervenția căpitanului său care era om bun ca toți
oamenii. La Universitatea din Viena i-a avut profesori printre alții pe Robert
von Zimmermann la psihologie, Rudolf von Jhering la drept roman, Lorenz von
Stein la economie și urmează cursul de anatomie descriptivă al lui Josef Hyrtl.
În anul 1871 a debutat în Convorbiri literare cu comedia Fata de birău. Împreună cu Mihai Eminescu a pus bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună din Viena și a organizat, în 1871, serbarea de la Putna a studențimii române din Austro-Ungaria și din străinătate. La finalul anului 1874 s-a stabilit la București, unde a fost secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și George Coșbuc a editat revista Vatra. Premiul Academiei Române (1903).
În anul 1871 a debutat în Convorbiri literare cu comedia Fata de birău. Împreună cu Mihai Eminescu a pus bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună din Viena și a organizat, în 1871, serbarea de la Putna a studențimii române din Austro-Ungaria și din străinătate. La finalul anului 1874 s-a stabilit la București, unde a fost secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și George Coșbuc a editat revista Vatra. Premiul Academiei Române (1903).
Obosit și persecutat, în 1925, Slavici se refugiază la fiica sa care trăia la Panciu, aducându-i aminte de Șiria lui natală. La 17 august 1925 s-a stins din viață. A fost înmormântat la schitul Brazi. Și-a păstrat cetățenia austro-ungară și s-a pronunțat în mod constant pentru fidelitate față de monarhia habsburgică. În pragul primului război mondial a fost director al ziarului Ziua din București, subvenționat cu fonduri germane și austro-ungare. A susținut, alături de regele Carol I, neutralitatea României. Soluția preconizată de Slavici era neutralitatea, însă, dacă ar fi existat temerea unei victorii rusești, atunci a considerat oportună intrarea României în război de partea Puterilor Centrale. În anul 1916, după ce România a intrat în război de partea Antantei, Slavici a fost arestat și întemnițat la fortul Domnești, iar manuscrisele i-au fost confiscate și apoi pierdute. La 28 septembrie 1916 a fost pus în libertate de autoritățile române întrucât nu a putut fi încadrat în prevederile legii spionajului, iar din actele de urmărire penală „nu rezultă nimic compromițător.“ A rămas la București în timpul ocupației germane, unde a fost redactor al Gazetei Bucureștilor. În această calitate a criticat panslavismul precum și pe aliații francezi și englezi. Despre regele Ferdinand I a scris că ar avea drept sfătuitori doar „Minciuna, Clevetirea și Prostia.“ În 19 martie 1917 a conchis că sunt „vrednici de cea mai aspră osândă“ oamenii politici care au încălcat tradiția de secole de alianță cu Curtea de la Viena. În 1918 a evidențiat faptul că încă din secolul al XVIII-lea Austria și Prusia au ținut în frâu expansiunea rusească, altminteri toți românii ar fi avut soarta celor din Basarabia. Slavici a exprimat păreri antisemite, spunând, de exemplu, în lucrarea sa Soll și Haben – Chestiunea Ovreilor din România (București, 1878) că evreii ar fi o ”boală” și că ar trebui aruncați în Dunăre. Articolele scrise de Slavici împotriva evreilor, pe tot parcursul vieții sale, au făcut ca el să fie citat consistent în Raportul Final al Comisiei Internaționale asupra Holocaustului în România (coordonat de Elie Wiesel, în 2004), ca ”sursă principală” a antisemitismului din anii '30-'40 ai secolului al XX-lea.
Popa Tanda, (1873) apare în Convorbiri literare, în iunie 1875
- Scormon
- Gura satului
- Budulea Taichii
- Moara cu noroc, (1881)
- Comoara, (1896)
- O viață pierdută
- Vatra părăsită, (1900)
- O jertfă a vieții
- Pădureanca, (1884)
Mara, (1894)
- Din două lumi, (1920)
- Cel din urmă armaș, (1923)
- Din bătrâni, (1902)
Doi feți cu stea în frunte
- Păcală în satul lui
- Spaima zmeilor
- Rodul tainic
- Zâna Zorilor
- Ileana cea șireată
- Florița din codru
- Ioanea mamei
- Petrea prostul
- Limir-Împărat
- Băiet sărac
- Împăratul șerpilor
- Doi frați buni
- Băiat sărac și horopsit
- Nărodul curții
- Negru împărat
- Peștele pe brazdă
- Stan Bolovan
- Boierul și Păcală
Bogdan Vodă
- Gaspar Graziani, (1888).
Închisorile mele, (1921)
- Amintiri, (1924)
- Lumea prin care am trecut, (1924)
Solutia careului Ion Barbu
1
D
|
2
A
|
3
N
|
4
|
5
R
|
6
I
|
7
G
|
8
A
|
9
|
10
A
|
11
P
|
12
A
|
2
O
|
P
|
E
|
R
|
A
|
A
|
D
|
O
|
R
|
A
|
T
|
|
3
R
|
A
|
M
|
U
|
R
|
A
|
O
|
L
|
A
|
R
|
I
|
|
4
I
|
T
|
P
|
E
|
N
|
T
|
R
|
U
|
C
|
T
|
||
5
N
|
I
|
D
|
A
|
U
|
R
|
M
|
A
|
S
|
A
|
||
6
T
|
I
|
E
|
A
|
L
|
A
|
I
|
U
|
R
|
C
|
||
7
A
|
P
|
A
|
C
|
A
|
T
|
I
|
N
|
E
|
L
|
||
8
|
P
|
A
|
C
|
T
|
A
|
S
|
T
|
A
|
E
|
||
9
L
|
A
|
R
|
E
|
I
|
T
|
A
|
T
|
S
|
|||
10
A
|
R
|
T
|
A
|
A
|
S
|
A
|
M
|
O
|
T
|
||
11
V
|
I
|
A
|
T
|
A
|
U
|
R
|
S
|
I
|
T
|
A
|
|
12
A
|
U
|
T
|
O
|
I
|
U
|
B
|
I
|
R
|
E
|
R
|
